A2 sau B1 la germană? Diferența pe care o simți în viața de zi cu zi
Ce poți face concret la A2, ce se schimbă la B1 și de ce trecerea dintre cele două niveluri este atât de importantă.
- La A2 te descurci în situații familiare; la B1 devii independent și poți gestiona conversații neașteptate.
- Diferența nu e doar lungimea propoziției, ci capacitatea de a lega mai multe idei și de a explica o situație reală, nu doar exersată.
- Dacă vrei să lucrezi în germană, să dai Goethe B1 sau să te muți în Germania, treci la B1.
Dacă ai terminat A2 și te întrebi dacă este momentul să treci la B1, este foarte posibil să ai senzația aceea destul de greu de explicat în care „știi destul de multă germană”, dar în conversațiile reale încă nu reușești să spui tot ceea ce ai vrea.
Dacă ai terminat A2 și te întrebi dacă este momentul să treci la B1, este foarte posibil să ai senzația aceea destul de greu de explicat în care „știi destul de multă germană”, poți înțelege conversații simple, poți să te descurci într-o călătorie și chiar să porți discuții scurte, dar în momentul în care cineva îți pune o întrebare pe care nu o anticipai, parcă dispar toate cuvintele pe care le-ai învățat.
Este perfect normal și, de fapt, aici se vede una dintre cele mai importante diferențe dintre A2 și B1: la A2 înveți să te descurci în situații familiare, în timp ce la B1 începi să folosești limba mai independent, inclusiv atunci când conversația nu mai urmează exact scenariul pe care l-ai repetat acasă.
Ce poți face, concret, la nivelul A2?
La A2 poți comunica în multe situații cotidiene, mai ales atunci când subiectul este familiar și interlocutorul vorbește suficient de clar. Poți să comanzi la restaurant, să faci cumpărături, să ceri indicații, să vorbești despre familia ta, despre locul de muncă, despre programul zilnic sau despre o vacanță și poți, de asemenea, să scrii mesaje și e-mailuri scurte în care transmiți informații simple.
De exemplu, dacă ai nevoie de o programare la medic, poți spune că ai o problemă, poți explica de când ai anumite simptome și poți cere o programare, însă conversația poate deveni dificilă în momentul în care interlocutorul începe să pună întrebări suplimentare sau îți explică o procedură pe care nu ai mai întâlnit-o.
La A2, de multe ori, funcționezi bine atunci când știi dinainte cam ce urmează să se întâmple.
Ce se schimbă la B1?
La B1 începi să ai mai multă libertate în exprimare, pentru că nu mai depinzi la fel de mult de propozițiile pe care le-ai memorat sau de situațiile pe care le-ai exersat exact în aceeași formă.
Să presupunem că primești o factură greșită și trebuie să suni la companie pentru a cere o explicație. La A2 ai putea spune ceva de genul „Die Rechnung ist falsch. Ich habe ein Problem”, ceea ce transmite informația de bază, dar la B1 poți explica mai clar ce s-a întâmplat, când ai primit factura, de ce crezi că există o eroare și ce soluție ai dori.
Diferența nu este doar că propoziția este mai lungă, ci că poți lega mai multe idei între ele și poți gestiona o situație reală fără să fii nevoit să te limitezi la câteva formule învățate anterior.
A2 înseamnă că te descurci. B1 înseamnă că începi să te descurci singur.
Aceasta este, probabil, cea mai simplă explicație a diferenței dintre cele două niveluri.
La A2 poți vorbi despre lucruri pe care le cunoști și poți gestiona multe situații cotidiene, dar la B1 poți povesti experiențe, explica probleme, exprima opinii, descrie avantaje și dezavantaje și participa la conversații în care trebuie să reacționezi la ceea ce spune cealaltă persoană.
Diferența se vede foarte bine și la serviciu
Imaginează-ți că trebuie să îi spui unui coleg că mâine nu poți veni la birou.
La A2 poți spune:
„Ich bin morgen nicht im Büro.”
La B1 poți explica situația și poți oferi o alternativă:
„Ich kann morgen leider nicht ins Büro kommen, weil ich einen wichtigen Termin habe. Ich werde aber am Nachmittag online erreichbar sein.”
De ce simt unii cursanți că „știu A2, dar nu pot vorbi”?
Pentru că învățarea unei limbi are mai multe componente, iar faptul că poți rezolva corect un exercițiu de gramatică nu înseamnă automat că vei putea folosi aceeași structură într-o conversație spontană.
Un cursant poate să știe foarte bine cum se formează Perfekt, să recunoască verbele modale și să cunoască sute de cuvinte, dar atunci când este întrebat „Was hast du am Wochenende gemacht?” să aibă nevoie de câteva secunde pentru a-și construi răspunsul.
Acest lucru nu înseamnă neapărat că nu știe germana, ci că acea germană nu este încă suficient de automatizată pentru conversație.
Când merită să treci de la A2 la B1?
Dacă obiectivul tău este să călătorești și să te descurci în situații cotidiene simple, un A2 solid îți poate fi deja foarte util, mai ales dacă îl poți folosi cu suficientă încredere.
Dacă însă vrei să lucrezi în germană, să te pregătești pentru Goethe B1, să te muți în Germania sau pur și simplu să poți purta conversații mai lungi fără să simți că trebuie să cauți permanent propozițiile în minte, atunci B1 este un pas important.
Așadar, dacă te întrebi „Sunt aproape de B1?”, nu te uita doar la câte lecții ai terminat sau câte cuvinte ai memorat. Întreabă-te mai degrabă dacă poți explica o problemă, dacă poți povesti ceva care ți s-a întâmplat, dacă poți spune ce părere ai despre un subiect și dacă poți continua o conversație atunci când interlocutorul îți pune o întrebare la care nu te-ai pregătit dinainte.
Nu știi dacă ești pregătit pentru B1?
Află unde te situezi acum și construiește-ți următorul pas în funcție de obiectivul tău.
Fă testul gratuit de nivel